Numai la Domnul eu găsesc scăpare
El ia aminte la a mele rugi
Cum de puteți să-mi spuneți mie oare:
-Ca pasărea zburând în munți să fugi?

Căci iată cei răi arcul încordează
Pe coardă-și potrivesc a lor săgeată
Pe-ascuns la fel ca fiarele vânează
Și trag în cel cu inima curată

Iar când se surpă temelia tare
Făcută dintr-o stâncă de granit
Ce-ar mai putea ca să mai facă oare
Să scape chiar și cel neprihănit?

Dar Domnul are scaun de domnie
În Templul Lui, în Locul Sfânt, ceresc
Iar ochii Lui, cu o lumină vie
Pe oameni cercetează și privesc

Domnu-l încearcă fiindcă îl iubește
Pe cel neprihănit și plin de pace
Însă pe-acela rău El îl urăște
Ce silnicia îndrăgind o face

Peste cei răi e-o ploaie furioasă
Pucioasă și cărbuni și foc amar
Un vânt dogoritor ce nu se lasă
Aceasta-i partea lor și-a lor pahar

Căci Domnul este drept și-n veci domnește
Și nimenea ca El asemeni nu-i
Nespus de mult dreptatea o iubește
Și-acei neprihăniți văd Fața Lui

11/01/2020 Daniel Hozan Phoenix, Arizona