Istoria ne poartă pașii spre un final demult vestit
În care își va strânge snopii Acel ce toate-a făurit.
Pământul scoate la iveală – supus - azi multele dovezi
Căci tot ce- i scris se împlinește sub ai tăi ochi de vrei să crezi.

Adună mii de ani Pământul în traista lui mereu crescând
Și-a ascultat deplin Cuvântul pe treapta vremii ‘naintând.
A ascultat de-Acela care de la-nceput l-a hărăzit
Și-n tot ce noi numim istorie, el voia Lui a împlinit.

Și ce-ar putea să îl clintească din lunga lui statornicie?
Pământul e supus în toate, ascultă de dumnezeire
Deci noi ca trecători în lume, ca simpli pământeni de rând
Să ne însuflețim trăirea primind azi hrană din Cuvânt.

Căci pâinea poate să lipsească, Pământul rod să nu mai dea
Dar hrana cea din Sfânta Carte al nostru drum va lumina
Și chiar de bezna grea se lasă, peste Pământ umbrind trăirea
Purtând în inimi slova vieții, ne-om contopi cu Nemurirea.


Diana Calfa - Londra