Ne pasă de Tine!

Îţi mulţumim că ne-ai adus la viaţă
Şi ne-ai făcut din ce în ce mai buni!
Cuvântul Tău ne-a fost de mult povaţă
Şi Te cunoaştem încă din străbuni!

Din veci de veci creat-ai lumea noastră
Cu tot ce-a fost mai bun sau rău în ea!
Dar dăruindu-ne pământ şi mare-albastră,
De grija Ta, păsatu-i-a cuiva?

Tu ne-ai crescut în pace şi iubire
Ne-ai dat de-a pururi câmpul roditor,
Ne-ai dăruit o vorbă de-amintire
Spre-a fi în noi cuvânt mângâietor!

Ne-ai dat un trai de soare şi plăcere
Şi-am fost de când ne ştim în grija Ta!
Dar de-Ai avut în viaţă vreo durere
Te-a întrebat vreodată cineva?

Ai fost din veci îngrijitor de oameni
Şi sufletul Îţi aparţine-acum!
Ai vrut iubirea-n inimi să ne-o sameni
Purtându-ne pe toţi pe-acelaşi drum!

Dar când deodată lumea Ţi-e străină
Şi-n Univers Te simţi însingurat,
Te întrebăm, o, Fiinţă Preadivină:
De vrerea Ta, cuiva azi i-a păsat?

Bolnavi am fost şi Tu văzut-ai leacul
Spre a ne face pururi sănătoşi!
Speranţă şi dorinţi ne-Ai dat cu sacul
Şi rugi ne-Ai învăţat din moşi-strămoşi!

Iar noi, smeriţi, rugatu-Te-am într-una
Să ne ajuţi credinţa s-o păstrăm
Şi-l întrebăm pe Duh întotdeauna:
De sănătatea Ta, cui ne rugăm?