Hai, prietene!

Prietene, n-ai vrea să batem cu o pâine-n poartă
la cel ce, a uitat să se hrănească?
'Ntrebând pe Dumnezeu: Tu, mai ai îngeri în patria cerească,
Mai ai vreunul larg la mână sau, îl ai pe-acel ce e sătul?
Sau... e-al Tău săracul ce-mparte-n două porumbul din pătul?
Mai e vreo mamă care-mparte la cinci sau zece, chiar de-i are
pe ai ei mai mulți?
Și-n lacrimi, îngerii o viziteză-n cete
Cu pâine și cu doi bănuți pentru acei ce sunt desculți?
Mai ai un colț de pâine-n inimă uitat
De la cel sătul, sau de la cel însingurat
Ce n-a vrut să mânâce singur,
Si-a adormit-n oftat?
Mai ai, mai ai?
De-i ai pe aceștia-s rupți din rai!
De-acolo unde fericit e sațul când rupe pâinea-n două sau trei
Și-o-mparte cu săracul!
E toamnă, roadele-s pe câmp sau în cămară,
Săracii-s peste tot: și lângă tine, și afară.
Hai prietene, să batem la o poartă, să așteptăm să se deschidă-ndată
Să-i spunem gândul, fapta ce ne poartă,
Să-arătam săracului în plânsul lui,
Cât de bogat e Dumnezeu,
Ce toamnă, ne-a mai dăruit încă odată!

4 septembrie 2020, Delafield