Mă-nfiorau adesea slove
Cari’ descriau în ele chinul
Ce-l îndura pe a lui cale
Eroul cerului, martirul. .

Nu vreo putere omenească
Însuflețea a lui trăire
Ci râvna cea Dumnezeiască
Și pentru cer a lui iubire.

Și lovituri și vorbe grele
Și desparțiri de ce-au iubit
Cum au putut să le îndure
Cei ce prin sânge au plătit?

Mi se păreau prea-ndepărtate
Aceste vremi de suferință
Dar știu că azi în astă glie
Sunt fii ce mor pentru credință.

Și cine-o ști de nu-n istorie
Se vor mai scrie file plânse
Ce-n a lor slove vor ascunde
Taina durerilor nespuse.

Și de-oi fi eu să trec prin ele
Și să le simt din plin amarul
Ajută-mă ca azi Isuse
Să prețuiesc în grabă harul.

Să nu pun preț pe astă viață
Nesocotindu-mi veșnicia
Ci doar privindu-te în față
Să trec urmâdu-ți agonia.

Știind că fost-ai mai ‘nainte
Pe drumul ce noi azi pășim
Și doar calcând a Tale urme
Ajunge-vom sa Te-ntâlnim.



Amin

Londra August 2020