Am fost candva o prizoniera

In lumea rea si blestemata

Si dulcea libertate o cautam speriata

Cu inima ranita si daramata





Priveam pierduta in zarea albastra

Prin ochii intregii omeniri

Vedeam doar ura,moarte si nesiguranta

Si nu aveam speranta sa mai incep o noua viata





Eram prizoniera in propria-mi celula

Si tot in jurul meu era de huma

Celula rece,umeda si intunecata

In care era inchisa o inima uitata !





Nu mai aveam speranta de scapare

Caci cui ii pasa de un om ce moare ?

Printre atatea milearde de cadavre

Puteam sa fiu si eu o veche floare.





Dar chiar atunci cand ma credeam pierduta

O Mana Tare m-a luat de jos

Si mia vorbit duios : "Tu nu esti parasita"

Caci Eu te-am luat pe Brate , Eu Christos !





Te-am scris in Palmea Mea cu semn de cuie,

Sa fii a Mea,sa nu mai ratacesti

Caci te-am ales sa fii lumina in lume

Si langa Mine in cer sa locuiesti !





Am inteles atunci ca libertatea

Este mai dulce decat eu credeam

Ca sunt rascumparata cu un pret de sange

De Regele Iubirii ce m-a condus la Han.





Si rana mare din infrangeri

A fost legata de Isus

S-a terminat durerea grea ce m-a strapuns

Am renascut pentru a trai cu Cel de Sus.





Viata mea de prizoniera

Sa sfarsit,caci m-a salvat

Salvatorul omenirii pe deplin m-a eliberat

Din lanturile grele de pacat.





Acum imi arde in piept un dor nespus

Cel mai arzator dor,de a fi cu Isus

Caci pe pamant nici o fericire nu-i,

Decat aceea de a fi,PRIZONIERA IUBIRII LUI !!!





Adela v.!