Între întuneric și lumină
Autor: Toma Coca  |  Album: Iubire infinită  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de cocatoma in 21/06/2020
Între întuneric și lumină

Trăiesc între întuneric și lumină,
Nădejdea de multe ori mi se destramă,
Gânduri triste în ecou se repetă,
Tăcerile speriate mă cheamă,
Lumea îmi arată chipul de fiară,
Colții de hulă pătrund și mușcă,
Credința, tăria, s-au încleștat,
Cuvântul - mântuirea - stă sigilat...
Coboară Isus, lumina aprinde,
Veștile fac sufletul să plângă...

Necredința multora, pământul a legat...
Un frig, o răceală, peste credință s-a lăsat,
Biserici ard în flăcări, creștinii în prigoană,
Multă tristețe, jale, hrana e amară...
Oare, unde să alergăm în lumea aceasta largă,
Să găsim un loc bun sau o cruce mai ușoară?
Am plecat pe cale, în primăvară - bun început,
Azi sunt în apus, la un pas de sfârșit.
Pământul s-a îmbrăcat în Apocalipsă,
Ziua s-a întunecat, lumina e ascunsă,
Nori se petrec, în umbră stau stelele,
Noi așteptăm zorii cu pace, liniște.

S-a dezgolit urâciunea, a împânzit pământul,
Sub tăcere vor să pună credința și cuvântul.
Cu puținii talanți ce ni i-ai dat Isus,
Am lucrat, i-am înmulțit, rod bun am cules
Cu greu... aici suntem străini, fără de țară,
Plângând, privim cerul, a noastră casă.
Arde în noi dorul de Marea întâlnire,
De Paradisul plin de pace, soare, liniște.
Grăbește Doamne, ziua revederii,
Cu îngeri în ceruri să-Ți cântăm mulțumiri.
Ne este dor de țara promisă prin Cuvânt,
De harul Tău, de lumină, de Duhul Sfânt,

Din multele cărări, am ales pe cea îngustă...
Sunt fiul rătăcit ce azi mă îndrept spre casă.
Doamne, nu mă aștepta cu mari ospețe,
Nu-mi pregăti nici împărătești straie,
Deajuns îmi va fi Iertarea și Iubirea,
Iar girul: salvarea și mântuirea.
Prin ispitele lumii, sufletul nu mi l-am vândut,
Prin credință, mi-am legat crucea de Cuvânt,
În lupte am biruit prin marea Ta îndurare,
Bun Părinte, mi-ai purtat grija mare!
Și azi prin negura ce a întunecat lumea,
Tu mă călăuzești, îmi ești lumina.

Trăiesc între întuneric și lumină,
În așteptarea zilei care o să vină,
Plătesc zilnic tribut cu lacrimi pe pământ,
Și tot atâtea vămi, pentru al meu suflet,
Pe cale, prin bine, greu, eu am urcat,
Și prin Cuvântul Tău în jur am luminat.
Doamne, în țara de lumini când voi ajunge,
La marea sărbătoare, în capul mesei vei pune,
Pe Fiul Tău Isus și o să-L preamăresc,
Frumos dar! M-a salvat de păcatul pământesc.
Clipele rămase: Te rog, cu mine să fii!
Să nu rătăcesc acum, să pierd viața în veșnicii.


TOMA COCA, PATTADA/21/06/2020


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 694
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni