Teiul

A mai trecut o zi cu ploaie,

Ca roua peste florile de tei,

Atât de plânse-n boabele mărgăritare...

-Doamne, așa sunt ochii Tăi?

Ești roua ce stinge zăduful,

Când inima-n durere geme,

Iar sufletul e încărcat

de temeri...

-Așa miroase fața-Ți sfântă,

a flori de tei din mierea,

ca tămâia...

De te atingi de cei în suferinți,

se vindecă, Îti simt iubirea?

Așa-Ți miroase părul,

ca teiul încărcat de flori...

De miere, de tămâie

și de soare,

odihnă cu fața ca de zori?

M-ating de Tine, Teiule!

Dă-mi leac,

să nu mă stiu căzută sub arac,

ca via care plânge dincolo de tei și soare!


20 iunie 2020-Delafield-Wi. USA