Acolo Sus, în Ceruri!

Acolo Sus, în Ceruri, e-un Domn ce ne iubeşte
Şi ne alintă veşnic, la fel, pe orişicare!
Aici, în nedreptate, noi ne urâm orbeşte!
De ce mâhnim cu-aceasta o Fiinţă-ndurătoare?

Acolo Sus, în Slavă, e-un Domn cu har de pace,
Veghiind cu-aleasă milă pe omul în nevoie!
Aici, în reacredinţă, noi ne luptăm rapace
Pentru un ban nesigur! Aceasta-i a Sa voie?

Acolo Sus, în Raiul Preasfânt şi Bun, e-o Rază
Ce-aşteaptă în Lumina-I un suflet ca să-l culce!
Aici, în destrămare, abia găsim o oază
Să ne-ntreţinem viaţa! Nu EL ni-e apa dulce?

Acolo Sus, cu milă, noi ne aflăm Iertarea,
Credinţa şi Smerirea, ce jos, nu-s spre găsire!
Dacă dorim acestea şi căutăm Salvarea,
De ce nu-I spunem Ruga ce-aduce Mântuire?