Salvat la 12 fără un minut
Autor: Cristian Boariu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de BenHur in 30/05/2006
Era o zi frumoasă, cu tot cerul senin,
Doream să grăbesc pasul către Ierusalim,
Gândeam că şi-azi veni-voi, cu ceea ce-am furat,
Cu aurul din traistă, puteam s-ajung bogat...

Nu îmi păsa că-n urmă lăsasem multe lacrimi,
Ba chiar atâţia oameni, loviţi de-a mele patimi,
Ah, câte mai făcusem, şi le ştiam doar eu
Nu îmi păsa de nimeni, nici chiar de Dumnezeu...

Încă o milă, două, iar dincol de finici
Iuda, al meu tovarăş, unul din ucenici,
M-aşteaptă să îmi spună, cum a întocmit planul,
Vânzării unui om, numit Galileanul...
-------------------------------------------------
Trecu o săptămână, de la acea-ntâlnire,
Cu Iuda, trădătorul, şi-a lui planuri haine,
Și-azi, oh, nu pot crede, ce ochii mi-au privit,
Eu, Titus, eu , tâlharul, legat.. . şi... osândit?

Da, aşa mi-au spus soldaţii, "Cu alţi doi condamnaţi,
Îţi vei sfârşi viaţa... toţi trei crucificaţi",
Sentinţa a fost dată, toţi trei vom duce crucea,
Urcând dealul Golgotei, vom împlini porunca.

Da, şi-am pornit, cu crucea, pe umărul meu drept,
E grea, iar lemnul tare apasă greu pe piept,
Dar ce e cu Acesta, de poartă-aşa o cruce,
De-abia a ridicat-o, o va putea El duce... ?

Ia să Îl văd mai bine, de ce-i aşa lovit,
Scuipat şi plin de sânge, întruna e hulit,
O, dar de ce privirea, 'Şi întoarce aşa de blând,
Peste ostaşii care-L lovesc mereu, urlând...

Oh... dar oare cine-i, unde L-am mai văzut,
Privindu-L mai de-aproape îmi pare cunoscut,
Ah, da, e-Acela care de Iuda a fost trădat,
Galileanul, dar oare de ce L-au condamnat?

Ce vină grea găsiră, în El, Samariteanul,
De ce al Lui vechi tovarăş, el, Iscarioteanul,
L-a dat fără de milă pe mâna lor, sărmanul,
O, Iuda, nu văzut-ai în El pe-acel ce-i harul?

Şi-urcarăm greu-nainte, pe Via Dolorosa,
Dar nu puteam privirea să nu o ţin întoarsă,
Spre El, care, cu greu, urca încet, de parcă,
Pe spatele-I ar duce povara lumii toată...

O, iată, că se-apleacă, o, e-n genunchi sub cruce,
Povara de păcate şi crucea de-abia duce,
Aş vrea să strig, să vină, un ajutor să-I dea,
Cineva din mulţime, dar nu e nimenea...

"Cum aş putea, Străine, să-Ţi ofer ajutor,
Să Te feresc de-ostaşii, care doar moartea-Ţi vor
Măcar un strop de apă, pe buzele-Ţi uscate,
Măcar o dată-n viaţă, de mine fie-udate..."

Dar, iată, că pe-un tânăr, un om de prin Cirena,
Îl pun să ducă crucea lui Isus, dar aievea,
Îl văd fără de cruce, dar tot păşind cu greu,
Povara lumii duce-acest Fiu de Dumnezeu...

Și iată că ajuns-am pe dealul Căpăţânii,
Şi-ostaşii-ndat pe cruce ne pironesc, hainii,
Dar mie nu îmi pasă, eu ştiu, sunt condamnat,
dar acest Om e oare pe drept crucificat?

Şi-mi amintesc că-ntruna plângea şi se ruga
Pentru-acei de sub cruce, pentru care murea,
Şi-mi amintesc aievea, c-am auzit deodat'
"O, Tată, iartă-i Tată, căci ei nu ştiu ce fac!!!"

Dar n-oi uita vreodată, orice s-ar întâmpla,
Cum eu am spus cu lacrimi, "Nu merită osânda,
Noi doi tâlhari, la moarte, crucificaţi pe drept,
Dar el... Galileanul, Isus din Nazaret?

Ucis-a el vreodată, a jefuit cândva,
Ori mai degrab' cu milă, el mâna-Și-ntindea,
Peste bolnavii care un ajutor cereau,
Pe toți aceştia-ndată, pe loc îi vindeca."

Şi-acum momentul vecinic, rămas-a-ntipărit,
Când el cu greu, în şoaptă, către min' a grăit,
"Oh, Titus, niciun merit să ştii că tu nu ai,
Dar azi, prin a Mea jertfă, vei fi cu Mine-n rai!!!"

Şi mă privii Străinul, dar pentru mine-acum,
Acel om de pe cruce, era un tată bun,
Simţii o pace-adâncă, ce mă cuprinse-ndat',
Şi-nţelesei că moare pentru al meu păcat...

Se stinse Galileanul şi Îl privii plângând,
Simţind în piept iubirea de tată sângerând,
Era o jertfă sfântă, din dragoste chemată,
Şi-n ea-am primit iertare, fără de nicio plată....

Şi-atunci plânsei amarnic, înţelegând că El
Murea ca-ntreaga lume să vadă-n El un miel,
Pentru a lor păcate, a mele și-ale tale,
Şi toţi să avem parte de-o vecinică iertare...
superba poezie
superba poezie .. am citito cu drag... si ashtept sa mai vad asha poezii pe internet ca aicea in usa cam greu le gasesti in cartzi.. Domnul sa va binecuvinteze
superba poezie
am citito cu multa placere si am adaugat-o la poeziile mele preferate..Domnul sa va binecuvinteze si sa va dea spor pe ogorul lui.
Adăugat în 12/09/2008
despre poezie
nu.mi vine sa cred ca in sfarsit am gasit si eu o poezie mai interesanta cu privire la moartea si suferintele Domnului si la omul pacatos pentru care EL si-a dat viata.Chiar e tare,as vrea sa o recit cu urmatoarea ocazie,la cina,de exemplu!
Adăugat în 09/10/2009
O poezie citită în câteva momente...dar, mă-ntreb,de cât ai avut nevoie ca să încerci să trăieşti,să redai, sentimentele tâlharului..... Ai reuşit să aşterni uimirea, nedumerirea, disperarea şi recunoştinţa acelui moment. Mâna Domnului să fie peste tine, multă pace!
Adăugat în 07/06/2010 de lilihiticas
Statistici
  • Vizualizări: 4006
  • Export PDF: 4
  • Favorită: 9
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Diacritice 1
  • deniscosarba  corect

    Diacritice 1 0
  • Conținut 1
  • deniscosarba  corect

    Conținut 1 0
Opțiuni