, , Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: "Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?" Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: "Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască." Şi au plecat într-alt sat.” Luca 9.51-56

Cum au putut Isuse în drum să te refuze?
Ce au putut să spună, rapid, ca să se scuze?
Cum au putut să-ntoarcă un spate îndârjit?
Când alții cu uimire degrab' Te-fi primit...

Cum a putut să treacă Un Sfânt pe lângă ei?
Cum au putut alege falșii dumnezei?
Cum au putut să lase în urmă vindecarea?
Cum au putut să lase în suflet nepăsarea?

Cum au putut Isuse, înăbuși chemarea?
Cum au putut respinge neîncetat mustrarea?
Când le spunea-i Cuvântul, le ofereai salvarea.
Când Tu treceai pe lângă și împărțeai iertarea...

Cum au putut Isuse, cu-atâta ignoranță,
Cu atâta cutezanță să nu dea importanță?
Şi încă mai citesc versetele din text
Cum s-a putut? rostesc prin al meu vers...

Era chiar lângă ei şi totuşi nu L-au vrut...
Cu mâinile întinse și ei nu au știut,
Că El este Cărarea, El, răscumpărarea,
Că El e Împăratul... El, mult așteptatul.

Dar de mă uit mai bine mă număr printre ei
Când mă retrag în taină, îmbrățișând alți zei
Când îmi urmez dorința și-mi întronez voința
Când îmi ignor credința și... evit suferința.

De câte ori Isuse nu Te-am lăsat să pleci...
Și m-am ales în mâini cu-acele pietre reci,
Am neglijat adesea povața Ta din drum,
De câte ori Isuse? Mai are rost să spun?