Mască tristă-i Răstignirea
Iar cealaltă-i Învierea,
Mulți le poartă un răstip
Dar apoi în cete seci,
Îmbuibați și bine beți
Nici o urmă de Hristos,
Nici o urmă de Isus.

Iar ai firii pământești,
Sclavii seci și bine beți,
Nu-l mai caută pe El.
Rătăciți de demoni mulți,
Religie, legi, pictați pereți,
Icoane jos, icoane sus,
Cruci pe ulițe, pe munți,
Și mă Întreb, unde-i Isus?

Crengi sfințite,
Foc și apă,
Inimi putrede și iată,
Clevetiri la infinit,
Vorbe multe, toate rele
Și urâte, ucigașe,
După sfântul post de Paște.