În mâini cu ramuri de finic,
pe Isus Îl așteptau!

O zi frumoasă, minunată,
Un nor pe Cer nu se afla.
Pe o potecă vine, iată,
Isus și cu suita Sa.

Înaintează spre cetate,
De ucenici este urmat...
Dintr-o privire, vede toate,
Ierusalimul minunat...

Mulțimea e în așteptare:
Mielul de jertfă va veni!
E trist, privește-n-depărtare,
Căci știe ce va pătimi...

Era o mare sărbătoare
Și tot poporul aștepta,
Să vadă când Domnul apare,
Onoare și respect să-I dea.

Asinul Îl duce în spate
Pe Isus, Fiul cel iubit,
Dar El, ce-I mai presus de toate,
Înaintează liniștit...

Mulțimea cu ochi ațintiți
Așteaptă ca să Se ivească;
El și cu ai Săi acoliți
Cu dragoste să Îi primească.

Tot e frumos și împodobit
Cu flori și ramuri de finic...
Pe jos, toți, straie au rânduit
Să nu rămână gol, nimic...

Pe ele Domnul să pășească
Căci merită, e Domnul lor,
Să treacă și toți să-L slăvească
Pe al Tatălui Fiu și odor

Știau că este Fiu ceresc,
Prin El, ei se vor izbăvi;
E Domnul cel dumnezeiesc,
Slujindu-L, fericiți vor fi!

Au așteptat cu nerăbdare
Să-L vadă pe Isus venind.
Pioși și plini de închinare,
Ei L-au primit cu drag, cântând.

Dar Domnul știe ce urmează,
Câte se vor mai întâmpla...
Pe rând, pe toți îi cercetează,
Se vede întristarea Sa...

Strigau cu toți fără oprire:
Osana, Împărat ceresc!
Vedeau cu toți a Sa mărire,
Și toți spuneau cât Îl iubesc.

Toți, Împărat Îl socoteau
Și se închinau cu dăruire;
Ei simplitatea Lui vedeau,
Și toți vedeau a Sa mărire,

Și acum, serbăm această zi
Ce ne amintește de Isus:
E Domn aici și în veșnicii,
El ne va duce la cer, sus!

Amin

Câmpia Turzii, 8 aprilie 2020