Doamne, când încredințați nemuririi,
Pragul spre Tine urca-vom uimiți,
Ne fă drumul lin și pasul credinței
Fără înfricare să-l trecem de-aici.

Ne scutură Tu a gândului glastră,
Pripoana ce-l ține legat de pământ,
Și dorul ne-aruncă în lumea albastră
Ce văd printre stele privindu-ne blând.

Ce-aicea avem, doar mâna Ta ține,
Ce-aicea ne iei, din Cer am primit,
Și-n timp se va-ntoarce totul în Tine
Căci ești Dătătorul a tot ce-am iubit.