În lume e iar agonie



Dă-mi Doamne Sfinte, putere
Să pot să-nțeleg ce ai spus
Că palma ce lasă durere
M-ajută să-ajung cât mai sus.

În lume e iar agonie...
Mă doare obrazul cumplit,
În laț mă prinde-o mânie
Și chipul mi-l lasă cioplit.

Din palmele lumii, ciudat
Se strânge plăcerea din gând
Pe firul de viață uitat
Ca ultime feluri de rând.

Cum Doamne să pot să iubesc
Tăceri cu gusturi amare,
Când omul în felul grotesc
Lovește cu ură și doare!

Dă-mi Doamne Sfinte, Lumină,
Putere cât inima Ta,
Să-ntorc obrazul la vină
Când omul lovește cu ea.

Tot haosul lumii din drum
Să plece acum rătăcit,
Că totul e ceață și fum
În sufletul meu osândit.