M-am ridicat cu spiritul să cânt



În timpuri potrivnice nouă
am zidit în trupul meu Altarul Bucuriei
și în mintea curată am făcut lăcaș cuvintelor.
În vise am lăsat noaptea stingheră,
iar în amintiri am revărsat timpul.
În izvorul vorbirii am pironit pacea
și înspre răsărit am privit cu inima împlinită.

Doină m-am făcut și am cântat cu păsările.
Însetată am fost și am băut din mireasma vieții.
Obosită am fost, dar am mers încrezătoare.
În jur se legănau pădurile cu fiecare ram înverzit.
Stelele cădeau topite pe podeaua tăcerii.
Anii mei se împleteau unul câte unul spre nicăieri,
dar eu m-am ridicat cu spiritul și am cântat
Oda Bucuriei.