Crez îmi este legământul...


De-ar fi să mă cert cu Tine, Doamne, Dumnezeul meu,
Aș zvârli darul ce ține pasul vieții tot mai greu,
Fiindcă strâmbătate nu-i, mult mai mare unde sunt,
Decât cea în care unii, dau cu versul de pământ.

Și trosnesc, bufnesc turbează, fulgerând ucigător
Orice clipă-n care scriu și Tu ieși triumfător.
Doamne, de ar fi cu Tine, chiar și-o dată să mă cert
Pentru-acei ce dau în mine, n-aș putea ca să mă iert!

Tu ești salvatorul lumii, Tu ești totu-n Univers,
Iar în lumea-aceasta nudă, pașii mi-i conduci prin vers.
Tu mă-nalți, Tu mă cobori, faci din mine duh și lut
Într-o beznă blestemată unde omu-i orb și mut.

Doamne Dumnezeul meu, să mă ierți de îndrăzneală,
Dar eu să mă cert cu Tine, n-am vreun gând de pomeneală,
Că din suflet te iubesc, Tatăl meu, și-al tuturor,
Și din darul Tău fac cruce scriind versuri până mor.

Crez îmi este legământul, Dumnezeule ceresc,
Și de-aceea jurământul nu-l voi rupe cât trăiesc...
Tu alături să îmi stai, ceas de ceas în orice zi,
Că prin dragostea Ta sfântă, lumea se va îmblânzi.

Să mă cert cu Tine Tată, n-am gândit și nu-ndrăznesc,
Dar cu inima curată, pururi, Ție-ți mulțumesc!
Pașii am să-i țin pe cale printr-un vers lumină,
Scris în valea-acesta-a morții prinsă în rutină.