Învățați copiii cum să stea pe genunchi
Când întunerecul nopții se strânge
Se vor ridica de acolo ca o pădure tânără,
Pe care nimic nu o frânge.

Învățați copiii semnele cerului și ale timpului,
Frumusețea Cuvântului,
Atunci nu se vor mai teme
De puterea adâncului.

Nu-i duceți la marginea prăpastiei,
Să le-arătați cât de adâncă e ura,
Așezați-i la marginea cerului, să vadă
Cât de necuprinsă-i iubirea.

Dacă cerul li se pare prea sus,
Povestiți-le mereu de Isus.
Dacă sunt triști că se veștejesc florile,
Desenați-le curcubeul cu toate culorile.

Arătați-le cuvintele iubirii,
Către oameni cum curg,
Învățați-i cântecul,
Care se cântă pe rug...

Sădiți în ei tăria Cuvântului,
Învățați-i semnele cerului,
Și ale pământului.