Ars de-o lacrimă de-a mea
cursă proaspătă, ascunsă,
maculată, nepătrunsă,
pe o latură de-a mea.

Curs din mine peste mine,
plâns de mine, plin de mine,
bob de stea şi de pământ
vine-ncins şi cade-n gând,
ciob de stea şi de pământ,
înmulţit cu mine.

Teritoriu cald de mare,
luptând ţărmul cu neţărmul,
o emoţie efemeră
ce-şi ridică scutul dens
în eter...

"Lupta asta am s-o pierd".
Steaua n-are timp nici nume
nu ştiu când m-atinge,
dorm.
Mă prefac învins,
în somn prelins.