Pășind in lume, necunoscut de nimeni
    Disprețuit și părăsit, om al durerii
    Străpuns de păcatul meu și al tău
    Pe umerii Săi, pedeapsa El a suferit
  
   Ca niște oi, rătăceam cu toții
    Prin lumea plină de păcat
    Însă Domnul a făcut să cadă
    Asupra Lui, toată nelegiuirea noastră
    Da, atât de mult El ne-a iubit
    Încât pe fiul Său a dăruit
    Să ierte și să pună capăt
    A tot ce ține de păcate, să nu mai fie ce a fost odată
     Fi și tu un om smerit
    Ca să ajungi in veșnicii
    Și să auzi un glas duios
    Ce te înalță spre Cristos
    Încoronat spre glorie
   Și spre glorie el te așteaptă
   Și pe tine astăzi ca să închei
   Ce ai început odată
    Spre glorie El s-a înalțat
    Ca să pregătească un loc
    Pentru acei ce-au semănat
    Și în Evanghelie au crezut cu adevărat
     Amin 
                            
                După un vis intens trăit pe propria piele în care Domnul a fost singurul care m-a salvat in secunda în care l-am chemat m-a binecuvântat cu această poezie dupa câteva zile. Binecuvântat să fie El in veci de veci !