Semănătorul și bobul de grâu

Ogorul l-ai semănat Isus,
Împrăștiat-ai sămânța bună,
Pe pământ rodnic, bobul mi-ai pus,
I-ai dat la timp, ploi, soare, umbră,
L-ai vegheat cu drag de sus,
Cuvântul Sfânt, în sevă ai pus,
Privirea Ta, mereu l-a vegheat,
Iar firul, frumos a crescut,
Spicul era cu boabe plin,
Se legăna sub cerul lin.

Bob vegheat de-a soarelui rază,
Din ziua când era fir de iarbă,
Încolțea vesel din pământ,
În adierea blândului vânt.
Când de furtună s-a înfiorat,
Gingaș cerul a privit...
Curaj i-a dat grija Ta mare...
Într-o dulce îmbrățișare.
Așa, grâul a răsărit:
Spicul cu bobul sfânt.

Semănat-ai în lung și-n lat,
Cuvântul mântuirii ai lăsat,
Pe pământ bun să rodească,
În suflet, holda sănătoasă,
Mulți Isus Te-au urmat:
Sărmani, bolnavi Te-au căutat.
Flămânzii, setoșii de veșnicie,
Pregătiți pentru a Ta venire!
Crucea vieții și-au îmbrățișat,
Spre cer... cântând au urcat...

Prin încercare și furtună,
Și-au înnoit vechea ființă,
De cer s-au lipit,
În noul rod au înmugurit.
De mii de ani, pe a Ta cale...
Se urcă Doamne, cu ardoare...
Ne mai agață pălămida,
Noi ne păstrăm Sfântă Credința,
În toate, Te avem pe Tine,
Îți mulțumim de ocrotire.

Noi, Te rugăm acum Isus,
Dorul de Tine, la cruce-i pus,
Însoțește-ne spre cer...
Mulți cad în păcat și pier.
Ține-ne pe-ale Tale brațe,
Avem spicul îndreptat spre cer...
Bob de aur pentru al Tău hambar.
Sub a Ta aripă stăm,
Cu Tine, urcăm spre cer.

PATTADA/02/08/2019