MAI TRĂIEŞTE TATĂL MEU?
Autor: CORNELIU LIVANU  |  Album: POEMELE AŞTEPTĂRII  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de CORNELIU_LIVANU in 23/06/2019


Mama lui Iosif murise și-i luase amintirea.
Dar acuma, după tată îi ardea în piept iubirea.
Printr-o viață zbuciumată a trecut Iosif și-i drept
Să păstreze pentru tată gândul cel mai înțelept.

Duhu-l șlefuise tare prin mai multe vitregii
Ca în inimă să fie mai aparte-ntre copii.
Haina lui, acea pestriță, poate nu se referea
Numai la înfățișare, ci și-n caracter intra.

Dumnezeu îi trimisese semne despre viitor
Cu niște vise ciudate ne-nțelese de păstor.
Și astfel timpul trecuse, nu întotdeauna lin.
În Egipt Iosif se află, pe-un pământ așa străin.

El în temniță ajunge și e pe nedrept închis.
Dar și-acolo îl găsește Domnul sfânt din Paradis.
Unul din acea-nchisoare îi promite ajutorul,
Însă, vai! , degrab’ îl uită după ce-și luase zborul.

Da, dar Dumnezeu nu-l uită, va lucra prin faraon,
Dându-i iarăși libertatea, chiar către un mare tron.
Iosif este prim-ministru, tot Egiptu-i la pământ.
Evreul conduce țara înspre ce-i mai bun și sfânt.

Foametea prădează lumea, dar altfel e în Egipt.
Iată cum îngrijorarea și în Iacov iar s-a-nfipt.
Seceta nu o să-i cruțe, suferă Canaanul tot.
Însă mare-i Domnul slavei, El, Iehova Savaot.

Cum se-aude că e pâine doar în anticul Egipt,
Iacov fiii și-i trimite cu un scop atât de strict:
Să le-aducă de mâncare pentru fii, pentru bunici,
Dar să aibă mai cu seamă toți copiii cei mai mici.

Când ajunseră în țară, cu nasul de Iosif au dat,
Însă nu-l mai cunoscură: El cu totul s-a schimbat.
După alte comentarii, când timpul se prelungește,
I-a surprins c-o întrebare: „Tatăl vostru mai trăiește?”

„Da, răspunseră cu toții, robul tău e încă-n viață.”
Și o dâră de lumină se vedea pe trista-i față.
Și-n aceeași clipă robii la pământ se prăbușesc,
Sub privirile lui Iosif și-ale Tatălui ceresc.

Ridicând de jos privirea, caută pe Beniamin,
Însă sufletul său mare este-acum de lacrimi plin.
Binecuvântând un frate, el plecă într-o odaie
Ca prin lacrimi să mai stingă a dorinței lui văpaie.

Iosif pune slujitorii să-i aducă de mâncare
Ca să stea cu toți la masă, dar nu fără de mirare.
Se uitau unii la alții și nu-nțelegeau nimic:
Nici primul născut în casă și nici fratele mai mic.

*

Israelul când va trece prin acel mare necaz,
Domnu-i va purta de grijă sub al „secetei” talaz.
Îi va da o izbăvire din laţul lui Anticrist.
Deci, să nu mai fie nimeni abătut și foarte trist.

Dumnezeu lucrează-n taină pentru toți copiii Săi,
Să-i ridice, să-i salveze din ale tristeții văi.
Asta pentru că în ceruri Tatăl nostru este viu
Și prin Duhul ne conduce prin al lumii greu pustiu.


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 348
  • Export PDF: 3
  • Favorită: 1
Opțiuni