Iuda și Hristos

Prietene trezește-te, nu vezi că tu ești Iuda?
Îl vinzi pe Domnul zi de zi!
Apoi plecând, te prefaci că nu știi,
Arăți cu degetul, condamni, trădezi iubirea,
Te legi aievea de paiul ce stă în ochiul celor fără vină,
Nu vrei să-ți vezi greșelile și propria prăjină,
Ce-n ceață rațiunea ți-a băgat!
Prietene, întreabă-te mai bine,
Cum de cel rău în tine a intrat,
Oare nu tu ești Iuda trădătorul,
Ce-l vinde pe Hristos pe-o mâna de arginți,
Cu ei să pleci în neagra Veșnicie,
În focul care arde ne-ncetat?
Oare putem vorbi în zilele prezente,
De cel care pe Dumnezeu l-a alungat,
Ca despre-o ființă omenească?
Sau mai degrabă este însuși Răul,
Ce-și ia din întunericul de unde vine,
Chip omenesc, înșelător ce amăgește,
Această lume decazută,
Lume sortită morții veșnice fără Hristos!
(Horia Stanicel 25 aprilie 2019)