Salcâm la margine de drum!

Salcâm la margine de drum,
De ce ţi-ai lepădat veşmântul,
Frunzele umplând pământul?
N-ai ripostat de fel, nici cum,
Eşti gol rămas, şi trist acum,
Printre crengi, şuieră vântul!

Din primăvara... mult dorită
'N-al tău frunziş ai tot primit
Pe oricine-a fost prigonit -
Pe orice pasăre năpăstuită,
Cu viaţa-n risc primejduită,
Sub scutul tău, s-a odihnit!

În foşnetul de frunze-n vânt
Stând între ramuri la răcoare
Prin freamătul de înviorare...
Tu fost-ai leagănul ce-n cânt
Turnat-ai dragostea-n avânt,
I-ai dat puterea odihnitoare!

Mireasma-ţi din zile senine
În mii de flori ce răspândeai,
Cu-al lor parfum în mare alai
Chemat-au roiuri de albine,
Ca-n dimineţi de soare pline,
Să strângă nectarul de Mai.

Ţi-ai împlinit astfel menirea
Şi timpu-n trecere-a depus
Cum rânduit a fost de sus
Pe frunzele verzi, ruginirea,
Semnând astfel despărţirea,
Zburând sub vântul jucăuş.

Rămas-ai singur şi stingher;
Frunzele toate sunt scrum,
Speranţele-n iarnă de-acum
E ca să treci prin frig şi ger,
Şi-obrazul să ţi-l faci de fier:
Salcâm la margine de drum!

Flavius Laurian Duverna
01 noiembrie 2018