Doruri la răsărit

Mă-nchid de bună voie într-o carte,
Presar tăcere peste gânduri,
Ca rodul cel din plin de inimi,
Să-l sorb cu sete printre rânduri...

Din flori de gând au curs petale,
Şi-au răsfirat idei pe teme date,
Un evantai înmiresmat, buchetele
Belşug lăsat-au, valuri de cuvinte…

Culoarea lor ca din icoane vechi,
Răzbate-n tonuri sau nuanţe grele,
Sclipind sub învelişul lor străvechi
La răsărit de dor, o lacrimă de stele.

Din versul alb sau rimă unduioasă,
Mai vesel sau mai trist, coboară
Din vechiul zbucium ce talerul apasă,
O doină a strunelor din suflete vioară…

Măsura ei ritmată e din bătăi de inimi,
Emoţie de vară mijită printre doruri,
Ce cu sfială aprins-a din tainică lumină,
O torţă a iubirii ce-a poposit la ceruri.

Şi drept, e timpul să socot,
Că mâna ce-a mânuit condeiul,
Atinsă a fost de Duhul Sfânt,
Mesajul lor discret …parfum cum are teiul!

Fosta-am vrăjit de fiecare-n parte,
Uda-vom împreună trandafirii slavei,
Mă înfrăţesc cu-acei ce-ncep să cânte,
Jertfind cuvintele pe-altarul poeziei!

01.08.2009