În prundul lacrimilor, fărâmele de Aur
Se lămuresc în Razele fierbinţi de Soare,
Sfântă strălucire, preţios tezaur
Scânteie-n burduful plinit la închinare.

Fără lacrimi, Doamne, dorul cum l-aş curge
Să îmi inunde faţa oglindind Chipul Tău?
Cei care plâng acum, cândva vor fi ferice,
În aburul de lacrimi boltesc un curcubeu.

Punem suferinţa de-o clipă în balanţă
Cu veşnic desfătări, cu mângâierea dulce?
Să înălţăm la Cer dureri, nu-i cu putinţă,
Trimite-vom acolo Aur de sub cruce.

În prundul lacrimilor e Aur lămurit
În veşnica Iubire-n Jertfa întrupată,
Să adunăm comoara răbdând pân-la sfârşit,
Cântaţi biruitori, cununa vă aşteaptă.

Pe treptele de Aur veţi urca ferice
Voi toţi premianţii, alergători spre Ţintă,
Se împlineşte-ntocmai cum Cuvântul zice,
Nu e nici o Slovă, o Buchie să mintă.