Izvorul si teava
Autor: Teoader Grajdeanu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
I.
In calatorie
Spre imparatie
Cum nimic nu-i scapa
Ochiului sa vada,
Aparu odata
Un izvor de apa
Langa o sosea,
Curgand printr-o teava
Izvorul - cismea.
Apa se pravala
Si se scurge-n vale
Limpede, curata,
Fara nici o pata
Oferind racoare
Binefacatoare.

Teava cu pricina
Uitandu-si rugina
Umflandu-se toata
Ca o disperata
Isi sopteste-n sine:
"Cin' mai e ca mine?
Vad alte surate
Cum stau aruncate
Care mai de care
Mai la intamplare.
Colo-n buruiene
Cu lacrima-n gene
Stau doua perechi
Parca-s fiare vechi.
Dar, ma uit la mine
Nu-mi este rusine
Sunt aici adusa
Si in cinste pusa.
Prin mine se-adapa
Din belsug cu apa
Setea sa-si omoare
Lumea trecatoare."

Dar izvoru-n taina
Afland in ce haina
Se imbraca fierul
Dezlegand misterul
Isi croieste cale
Intr-o alta vale.
Iar teava ramane
Iarasi in rusine
Mancand-o rugina
Ca si pe vecina,
Cea din buruiene
Cu lacrima-n gene.

Facand socoteala,
Sa vedem morala:

Daca ai un dar
Ce ti-e dat prin har,
De ce te falesti
Ca si cum tu esti
Cheia si lacatul?
Nu te mai umfla
Si nu te juca
Lesne cu pacatul,
Caci Cel ce ti-a dat,
Te-a si judecat
Si slujba ti-o ia
Dand-o altuia.

II.
Ce iti poate spune
Cand in vremuri bune
Nebucadnetar
Avusese-un dar.
Domnul îi supuse
Neamuri, si-i daduse
Multa bogatie,
Cinste, vrednicie,
Faima-n dar si slava
Ca si-aceasta teava.
Dar cand s-a-ngamfat
Iarba a mancat.

Asa ca sa stii
Oricine ai fi,
Cinstea da-o Lui
Da-I-o Fiului!
Caci El e Izvorul
Ce-si uda ogorul!
Sufletul-adapa
Din belsug cu apa
Si tot El hraneste
Omul nou si-l creste,
Si-apoi, stii prea bine
Lui I se cuvine:
Glorii, cinste, slava,
Caci noi nu suntem
In acest sistem
Din a Lui lucrare
Atotcuprinzatoare
Decat simpla:
- "teava"!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1971
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Fără diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni
De același autor
Din același album
Romani 2:1 Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.