Sinteză a timpului

Trece vremea, vedem bine,
Cât e-un om de trecător
Și cum timpul, cu oricine
Este dur și înșelător...
Tot ce-a fost și tot ce vine,
Totul este pieritor!

Timpu-i neînduplecat
Într-a sa supremație,
Și nu-i pasă de-a plecat
Cineva în veșnicie,
Nici nu poate fi întristat
De-o năpastă adusă ție.

Timpu-i trecerea haină
Ce-n uitare te scufundă,
Te transformă în ruină
Și nu-i pasă vreo secundă
Dacă-n beznă sau lumină
Sufletul ți se afundă.

Nu se întoarce înapoi
Pentru cei ce nu țin pasul,
Nu-ți oferă-un „mai apoi”
Să-ți potrivești bine ceasul...
Nu se oprește pentru noi
Și nu ne ascultă glasul...

E total neîndurător
Cât de mare-ar fi necazul!
Trece doar, nepăsător,
Nimănui nu-i face cazul
Și omului rătăcitor
Nu-i schimbă nicicând macazul... .

Da-i supus și-ascultător
De Cuvânt fiindcă există
Prin Cuvântul Creator
Și în Adevăr persistă
Chiar și-având, surprinzător,
Pasiunea utopistă
De-a rămâne înșelător...

Dar frumos e-un lucru, frate,
Că oricare trecător
Are un timp al lui și poate
Privi înspre Creator
Cu a lui efemeritate,
S-o transforme înălțător,
Prin El, în Eternitate!

Alergăm prin timp sau poate
Timpul ne-aleargă pe noi...
Însă știm bine că-n toate
Nu e timp pentru înapoi
Și-orice drum alegi te scoate
Către Ziua de apoi.

Timpu-i dat de Dumnezeu,
După cum bine se știe,
Pentru El nu pentru -eu-,
Pașii noștri-n el să scrie
Și la bine și la greu
Ce va pentru veșnicie...

Pentru eu-ri și păcat
La Golgota, din iubire,
O cruce s-a ridicat...
Căci tot ce vine din fire,
Într-un mod deliberat
Cere aprig răstignire!

Vremuri rele vin, se știe
Și nu-i de mirare acum,
Doar așa mai pot să fie!
Dar nu înseamnă nicidecum
Că-n drumul spre veșnicie
Tu nu poți să fii mai bun!

Poți dacă iubești dreptatea
Și-ai frică de Dumnezeu,
Să-ți faci efemeritatea,
Orișicât ți-ar fi de greu,
Să merite Eternitatea
Și Jertfa lui Dumnezeu!

Vremea e nepăsătoare,
Trece, așa-i chemarea ei!
Dar și tu ai o chemare,
Împlinește-o dacă vrei
Căci a ta-i nemuritoare
Și-ăsta-i cel mai bun temei!

19/08/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)