Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Portret retoric
Autor: Ioan Hapca  |  Album: Reflecții  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Ioanhapca in 10/08/2018
                                Portret retoric

                Cândva, am fost o casă de bilete
                     Înspre destine roz și violete
            De zori promițători cu-amurguri inerente,
              În care se-ofileau mâglisitor culorile
Landșaftului de nonvalori pe care sângerau valorile...
      Am devenit apoi o streașină, cu uzuri iminente,
           Pe care sforăiau din când în când ciorile
        Din culorile nopților cu ciocuri proeminente,
        Ce-mi ciuguleau devastator toate bunurile...
  Dar țineam totuși piept tăiosului vânt din pădurile
  Uitate, în care cântau înduioșător privighetorile,
Fiindcă-n mine creștea un vultur lungindu-și aripile
               Spre Soarele alb ce-aprinde zorile,
        Un vultur cu ochi mistici, țintind comorile
         Ce eu n-am știut nicicând să le prețuiesc.
Acum sunt călător spre-un destin minunat, ce-l doresc
            Absolut, într-un fel absurd și prostesc...
   Spre-acolo biletul mi-e gratis dar pălesc și pălesc
    Zdrobit sub un preț ce n-am știut să-l plătesc...
      Acum l-ași plăti hotărât dar nu pot, obosesc
              Nădușit sub nori noduroși și-amărui
            Opăriți într-un soare răpus în gălbui...
În esență-s un bun... un bun de nimic oferit nimănui,
          Un bun ce-ar da tot dar totul e nu-i
     Decât un nimic însemnat sub ceru-albăstrui!
         Dar vulturul crește prin mine și-i mare,
          Se `nalță voios, țintește spre Soare
 Prin raze ce-absorb tot spectru-n splendoare,
          Mistuind nimicul ignorant ce pare
     Să obțină un statut minunat, prin iertare,
          Deși, n-a avut nicidecum, nici nu are
    Vreun merit tangibil ori calități similare...
         Sunt tăciune încins în scrum lepădat,
         Ce-aspiră la vântul momentului dat...
Un spectru de mistic jinduind un cândva minunat,
            Infinit regăsit dintr-un timp limitat,
     Un nimic renăscut pentru un scop relevant...
Convins de ce sunt... Și știind că ce-am fost s-a uitat
         M-arunc spre `nainte într-un duh și exalt,
          Exalt, da! Exalt jinduind la marele asalt
Căci iată-s un vultur purces din Divin și chemat în Înalt.

                 23/07/2018*Ioan Hapca
                          (Zaragoza)
Slavă Celui ce produce transformarea 'Un nimic renăscut pentru un scop relevant'... mulţumiri frate Ionică, fiţi binecuvântat.
Adăugat în 10/08/2018 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 776
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni