Nu m-a chemat Isus să fiu judecător
Și să judec eu pe-alții cum trăiesc
Însă, m-a chemat să le fiu slujitor
Și mi-a poruncit un lucru: să iubesc!

Nu mi-a cerut la frați să le găsesc păcate
Deși m-aș pricepe, că le-aș vedea ușor...
Însă, mi-a cerut să fiu atent, căci poate,
Eu n-am scos bârna mea, privind paiul lor.

Cât despre iertare, ziceam cu mult zel:
Odată să-mi greșească și s-a terminat!
Dar vă spun, pământul acesta-ar fi stingher
Isus numai odată de ne-ar fi iertat!

Nu mi-a cerut Isus ca eu să stau la masă
Numai cu cei sfinți, numai cu cei bravi
Ci mi-a zis intrând la vameș în casă,
Că de doctor au nevoie cei bolnavi.

Nu mi-a poruncit un zid să devin
Atunci când întâlnesc un om păcătos,
Dar mi-a poruncit ca pentru străin
Să nu fiu zid, ci ușa ce-l duce la Hristos!

Nu m-a sfătuit să-i iubesc doar pe-ai mei
Ar fi mai ușor, lucru ăsta-i drept,
Însă păcătoșii fac la fel și ei
Și-atunci, ce răsplată pot să mai aștept?

Haideți să nu mai punem altora-n spinare
Sarcini de purtat din cele mai grele,
Căci eu, sau tu, sau poate fiecare
Nu ne-am atins cu-n deget vreodată de ele.