De-a pururea
De-a pururea te simt pe Tine,
Izvorul veşnicei vieţi,
Te simt în nopţile senine,
în zori de dalbe dimineţi.

Prin codri verzi şi pe câmpie,
în cântul apelor ce curg,
De-ascult, e-o-ntreagă simfonie
Când vine dulcele amurg.

Când noaptea lină se revarsă,
Când stelele răsar pe cer,
Când liniştea încet se lasă,
Când toate zgomotele pier.

Mereu simt mâna-ţi iubitoare,
De binecuvântări cereşti,
Ca raza dulce de la soare,
Ce-o dai din cer de unde eşti.

Căci tu prin grai făcut-ai toate,
şi-ai dat viaţă din nimic,
Tu ai făcut şi zi din noapte,
şi grâului i-ai dat un spic.

şi Tu mereu, mereu de-a pururi,
Te-nalţi mai sus de orice gând,
Mai sus de stele şi de ceruri,
Viaţa tuturor purtând.

De-aceea nu voi fi în stare,
Să cânt iubirea Ta prin grai,
Nici să găsesc în altă parte,
Atâta har cât Tu îmi dai.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1753
  • Export PDF: 2
Opțiuni