Pe când eram doar o pasăre
Oamenii nu se vedeau din cer
Erau ca nişte umbre, bizare,
Mişunau ca furnicile stingher.

Pe când eram pasăre visam
Soră cu lupii pe tărâmi de vis.
Un înger de pace şi linişte eram
În nestingheritul, dulcele paradis.

Copacii erau doar cuib de popas,
Frunzele fluiere din care doineam
Din paradisul meu nimic nu a rămas,
Doar visul de zbor e tot mai clar.

Pe când eram doar o pasăre
Libertatea îmi era mesager.
Astăzi zborul tăiat mă doare,
Sunt om şi amintirile mă cern.