S-o sărbătorim în martie e deja un obicei,
Însă ea ar merita mereu să fie ziua ei,
Nici așa n-ar fi deajuns și gândindu-mă-mi dau seama
Că nici praf de stele-n dar n-o pot răsplăti pe... MAMA!

E ca o floare într-o grădină ce își încântă privitorii
Și nu se plânge nimănui când sorele il fură norii.
Din petale dacă-i frângi, cu sau fără vreun temei
Mama tot te va încânta, căci asta e menirea ei!

Este sarea din bucate, este mierea din amar
Și când noaptea te-înspăimântă, mama îți devine far.
Este cântecul duios ce-l asculți la nesfârșit
Este locul de odihnă când ești trist și obosit.

Cântecului ei suav, muzicienii nu-i știu gama.
Dragostea de-ar avea chip, știu c-ar semăna cu mama.
Zâmbetul ei pictorii, cu orice fel de instrumente
Nu l-au pictat, că-n el se-ascunde un amalgam de sentimente!

Când copiii o rănesc sau îi spun vorbe fără rost,
Ea îi sărută și îi iartă, uitând pe loc tot ce fost.
Când sunt plecați de lângă ea, de geam nu se dezlipește
Căci pe mamă cel mai tare, dorul o încărunțește...

Data viitoare când o vezi cu cearcăne și obosită,
Dacă-i stă părul vâlvoi, e agitată și grăbită. .
Să nu îi reproșezi nimic, iubește-o atunci cât poți de mult,
Căci timpul ei ți l-a dat ție, și timp de ea n-a mai avut.

Câte zeci de zâmbete am văzut și am primit,
Zâmbetul ce-l are mama pe nici-un chip nu l-am găsit,
Fiindcă în spatele lui stau împletite dragostea
Cu bunătatea, cu iertarea, cu lacrimi din vina mea.

Oare-ai realizat că mama le rezolvă chiar pe toate
Și n-am auzit-o-n veci să spună că nu mai poate...
Totuși am surprins-o-n noapte, vorbea cu Dumnezeu și suspina:
Sunt atât de frântă Doamne, dar dă-mi putere din puterea Ta!

Știi cum sunt nopțile de mama, fără somn, perna-i tot udă...
Când erai mic nu prea dormea, căci te-veghea-n orice secundă,
Iar acum că ai crescut, de griji nu poate dormi...
Fiindcă nopțile de mamă, sunt rugăciuni pentru copii!

Doamne orișice mi-ai dat, a fost frumos, dar îmi dau seama
Că darul cel mai minunat a fost când mi-ai dat-o pe mama!
Fă-mă să o prețuiesc, să o iubesc, să-i dau flori multe
Căci mai scump decât argintul, sunt firele ei cărunte.

O văd atât de rar să stea, să i-a o pauză cât de mică,
Nici răsăritul nu-i sosit când ea din pat se ridică.
Gătește mult, dar nu mănâncă, nici când termină, nici apoi.
Pesemne că ea se hrănește cu fericirea de la noi.

Să fii mamă nu-i ușor, dar e frumos și e divin,
Căci sentimentele curate din inima de mamă vin.
Mamă-i tare greu să fii, însă nu îți fie teamă
Ai să înveți să fi mamă, doar atunci când devii mamă!