Îți scriu cu mâna mea, prieten prețios,
Căci tu-mi cunoști grafia.
Eu, Pavel, rob al Lui Hristos
Primește-mi dar solia.

Din temniță unde-s adus,
Eu îți spun: "Sănătate! "
Și har, și pacea lui Isus
Ce mă povățuiește-n toate.

Îți scriu cu mâini de om bolnav
Dintre butuci și scânduri,
Cum pot, căci trupul mi-e firav,
Dar tu vei înțelege-aceste rânduri. . .

Am un ciot mic dintr-un creion
Găsit prin temnița pustie,
Cu el îți scriu, iubite Filimon,
Tu om ales, setos de părtășie.

Cãci auzit-am binele ce-l faci
Și dragostea-ți pentru toți sfinții,
Cum îi ajuți pe cei săraci
Și-i prețuiești pe toți părinții.

Îi multumesc lui Dumnezeu
Când îmi aduc aminte,
Întotdeauna, dragul meu,
De tine și-ale tale simțăminte!

Deși eu pot să-ți poruncesc
În Numele Autorității sfinte,
Vreau ca un frate să-ți vorbesc
Și să îți fac o rugăminte:

Te rog pentru copilul meu
Ce l-am născut în lanțuri,
Da, Onisim ce ți-a fost rău,
Dar care azi e candidat la ceruri!

Știu ți-a fost nefolositor,
Plecat pentru o vreme
Și știu că nu ți-a fost ușor,
Căci ți-a făcut numai probleme. . .

Ți-l dau ca pe copilul meu,
Frate, ca pe inima mea. . .
În Numele lui Dumnezeu
Să-l ai de acum, de-a pururea.

Eu, Pavel, totul voi plăti
De ți-a adus vreo vătămare,
Și nu rămân dator, doar știi
Fă-mi, te rog, această favoare!

Ți-am scris fiindcă m-am bizuit
Pe-a ta sfântă ascultare,
Știind că faci mai mult decât îți zic,
În dragostea ta mare!

Rămâi cu bine, frate scump,
În harul mântuirii
Și așteaptă-mă că-n ceva timp,
Vine și clipa re-ntâlnirii!

Rămâi în harul lui Isus,
Tovarăș drag de pribegie,
Pe drumul care duce Sus,
La Domnul nostru-n veșnicie.