Mă duc adesea într-un loc anume
Să-mi vărs al inimii foc tainic,
Unde invoc mereu același Nume,
Nume frumos și de-nchinare vrednic!

Acolo știu că sigur Se prezintă
Isus, când cu credință-L chem
Și atunci când inima mi se frământă
El spulberă-n Şeol orice blestem.

În liniștea ce-n taină mă cuprinde
Pot să-I şoptesc tot ce m-apasă,
Să simt o flacără ce se aprinde
Și umple-ncet divina-I Casă.

Un loc unde mereu coboară
Cerul întreg cu măreție,
Unde căpetenii de îngeri zboară
Și unde râuri curg de apă vie.

Acolo este templul și altarul,
Acolo-s jertfe fără de cusur,
Acolo curge cu putere Harul,
Și înconjoară locul dimprejur.

Acolo cântă toată adunarea
Și oștile din cer cu bucurie;
De-acolo 'ncepe încă sărbătoarea
Ce va continua și sus, în veșnicie!

Acolo, într-un cor de glasuri,
Se preamărește Sfântul Miel
Și-n Duhul Sfânt se fac popasuri
La crucea Regelui Emanuel.

Mă plec cu drag și multă umilință
Acolo, lăcrimând într-un ungher
Și într-un duh de sfântă pocăință,
Eu trecere la Tronul Său Îi cer.

Mă rog în duh așa cum altădată
Și Ana buzele doar le mișca,
Însă știu sigur că El niciodată,
Fără răspuns nu, nu mă va lăsa!

În Casa Lui renasc mereu speranțe,
Cu El de mână-i un nou început!
Acolo-n rugă se-mplinesc dorințe,
Acolo te ridici când ești căzut.

În locu-acela merg să-mi plec ființa,
Căci doar acolo mă simt mângâiat!
Acolo-Şi are Domnul reședința,
El fie veșnic binecuvântat.