Noaptea înaltă

Psalmii 150/6

''Tot ce are suflare să laude pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul! ''


Noapte înaltă şi tăcere solemnă,
Brazi cu haine albe, în ţinută demnă,
Întâmpină pe al cerului Împărat;
Numele lui Isus să fie lăudat!

Fulgi albi de lumină, şi de mărgăritar,
Se închină la Cel sfânt, fără hotar,
Doi măslini verzi, falnici, întruna şuşotesc;
Şi Naşterea lui Isus Cristos o vestesc.

Puii din cuiburi în Numele Tău cerşesc,
Porumbei albi, deasupra Ieslei, se rotesc,
Ploi luminoase de stele căzătoare;
Vestesc a Ta naştere printre popoare.

Marea e supusă, doar un câmp de smarald,
Pregăteşte o coroană din coral alb,
Acum, vântul nu mai loveşte duşmănoş;
Mângâie şi şopteste numele ''Cristos''! .


Inima mea n-a văzut ploaia de stele,
Nu zboară cu porumbei peste poiene,
Ea a primit mărgele de Pace de sus;
Şi un nume ce domneşte în ea; Isus!