Încă bat la ușa ta

Rătăcesc prin umbra nopții,
Prin troiene și ninsori,
Bat mereu la uși închise
Și ferestre zăvorâte.
Fulgi se adună-n troiene,
Merg prin ger, nimeni nu vede,
Plâng la ușile ferecate,
Respinsă-i a Mea chemare.

Trec mereu plin de iubire,
Bătut de vânturi în rafale.
Te văd rătăcit pe cale,
Vin să îți las îndurare.
Ești prins în cleștele durerii,
Îți întind mâna mângâierii,
Dar, te-a învelit întunecimea,
Ca să nu mai vezi lumina.

Spre munți nu ai mai privit,
Bat la ușa sufletului împietrit.
Rătăcești prin al lumii pustiu,
Nici nu știi de mai ești viu.
Hăituit pe la răscruci,
În urletul înspăimântător de lupi
Să te rupă, să nu mai găsești,
Drumul Sfintei Cruci.

Deznădejdea te cuprinde,
Brăzdat de lacrimi, tristețe...
Frunzele reci pașii-ți acoperă
Dulci chemări se aud din nor...
Te-ai pierdut prin vremi și ierni,
Se zbate sufletul în dureri.
Lupți să ieși din noaptea neagră,
Cauți calea către casă.

Ți-e dor de ziua cea de ieri
Când umblai prin binecuvântări,
Scoteai apa din vad, urcai,
Speranța-n tine purtai.
Domnul S-a îndurat de tine,
Ți-a lăsat iar har, iubire.
Din iubire te-a salvat,
De rătăcire te-a scăpat.

Vâslește, ieși din valul mare,
Urcă munții, urcă spre soare!
Mergi pe calea către casă,
La ușa ta, Isus mai bate odată.
Deschide-o, n-o lăsa ferecată,
A inimii și a sufletului poartă.
Nu-L mai lăsa ca trist să treacă,
Cel ce totul vrea să-ți dăruiască.
Întoarce-te azi, creștine!
În prag e Isus, cu DAR de mântuire.


Toma Coca, ALGHERO, 15/12/2017