Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Conductorul
Autor: Petru Dugulescu  |  Album: Călătorii enigmatici  |  Tematica: Diverse
Am urcat în trenul vieții plângând
Într-o zi de noiembrie cenușie;
Undeva pe malul Mureșului șerpuind,
Într-o gară mică, pustie.

Aveam și eu un bilet în buzunar,
Ce mi l-au pus părinții la plecare
Așa cum l-au primit și ei - în dar -
Și nu știam că-i scris pe el: "PIERZARE"!

Pe cele doua șine: timp și spațiu,
Pornii, călătorind spre nicăieri -
Să sorb din cupa vieții cu nesațiu
Și parcă m-am urcat în tren, ca ieri.

Și legănat de roțile grăbite,
Lăsai în urmă atâtea stații dragi:
Gradina - cu cireșele 'negrite,
Pădurea, cu potecile cu fragi;

La fiecare vârsta cu-a ei toane,
Când mă înfierbântam mai mult la joc,
Eu auzeam un scurt: "Sus în vagoane"
Și trenul o lua din nou din loc...

Grăbit lăsai în ulița pustie,
O minge, ce din cârpe mi-am făcut,
O undiță din ac și gămălie,
Băț de alun și ață de cusut.

Lăuta cu arcușul din tuleu
Și sania din iernile cu nea,
Și trotineta prietenului meu
Pentru că eu nu o aveam pe-a mea.

Lăsai o grădiniță cu jucăriile ei,
Câteva școli cu colegii mei
Iar trenul pe șine zbura -
Spre unde? Spre ce? Nu conta.

După vreo douăzeci de stații prin ani,
Când frunzele cad din castani,
O voce-mi spuse domol:
"Biletul, pentru control!"

Era un conductor blând
Ca soarele dimineții,
O Carte în mână ținând:
"Mersul trenurilor vieții!"

M-a întrebat, parcă-l aud și-acum,
C-o voce ce vibra ca și vioara,
De unde vin? Și unde-i al meu drum?
Treceam cu trenul meu prin Timișoara.

M-am deșteptat atunci ca dintr-un vis,
Căutând biletul meu prin buzunare
Dar am văzut că "IAD" pe el e scris!
Și-am plâns atunci cu lacrime amare.

El mi-a promis că n-o să m-amendeze,
Că nu-i aceasta slujba ce-a primit -
Ci să trezească, să avertizeze,
Să dea bilete roșii, gratuit!

Dar că în urmă vine, nemilos,
Un controlor cu chipul fioros;
Pe șapcă are ca emblemă-un craniu,
Iar vocea lui sună tăios și straniu:

"Cei ce n-aveți bilete roșii, ci viza 'grație'
Veți coborî cu mine la prima stație!"

Eu îl priveam și-l ascultam năuc
Și pentru prima dată întrebarea:
De unde vin? Și unde-o să mă duc?
Se ridica vijelios ca marea.

El mi-a vorbit din nou cu duioșie
Și sub lumina razei de lanternă,
Primii biletul de culoare purpurie,
Chelmac, via Golgota, viață eternă!

Mi-a spus dacă biletul am schimbat,
Îndată ce în gară-o să sosim,
Să schimb și trenul c-un accelerat
Din Timișoara, spre Ierusalim!

Și-acel conductor blând a dispărut;
Și mi-l mai aminteam, doar după nume;
Dar și eu tot conductor m-am făcut
Împărtășind aceeași misiune.

Și de-atunci pe diferite rute
Călătoresc mereu, neobosit,
Să-mpart bilete încă nevândute,
Bilete pentru ceruri, gratuit!

Pe călători cu trupul obosit,
Ce nu știu unde merg căci dormitează,
Caut să-i trezesc strigând necontenit:
"Biletele, vă rog! Veșnicia urmează! Veșnicia urmează!"
este o poezie foarte frumoasa ....sinecr nu as avea ce comenta la ea .Domnul sa va binecuvinteze
misiune
de o bucata buna de vreme poeziile acestui om m-au miscat si as dori sa gasesc albumele lui, special poezia cu plugarii. va multumesc.
Adăugat în 29/12/2007
Eram si eu undeva intr-un vagon intr-un tren ca acesta, cand a trecut pe langa mine un controlor cu o voce blanda si m-a intrebat unde merg?,,,nu eram nici eu sigura unde merg si atunci El ma indrumat sa cobor din acel tren sa il las sa se duca mai departe si eu sa iau trenul care duce spre CER...cu bilete gratuite.Si ii multumesc acelui Controlor ca ma avertizat devreme ininte de a ajunge la capat...EL sa binecuvinteze pe fiecare care se numeste copil al Lui pe acel care schimba trenul si il ia pe cel care are destinatia spre Cer.
Adăugat în 08/01/2008
IN AMINTIREA FRATELUI PETRICA
UN om si un farte minunat care a lucrat in via DOMNULUI fara sa tina seama daca timpul este favorabil sau nu gata de plecare pentru a rezolva problemele celor care ii cereau ajutorul ,iar poeziile fratelui Petrica sint un izvor de viata si sanatate spirituala nu vreau sa inchei inainte de a ruga pe cei care fac parte din familia fratelui sa isi faca timp sa posteze pe acest site poezile scrise da fratele DUCULESCU noi cei care la-am cunoscut pe acest om minunat dorim cu ardoare sa-i promovati poeziile iar daca nu aveti timp sau nu vreti eu as vrea sa va ajut lasa-ti mesajul si eu va voi contacta.In speranta ca nu am suparat pe nimeni permiteti-mi sa ma retrag dorindu-va toate binecuvintarile cerului si pamintului.DOMNUL CU NOI CU TOTI PINA LA A SA VENIRE
Adăugat în 17/10/2008
Adevarat
L-am cunoscut pe Petru Dugulescu personal .Un om adevarat sobru si uneori cu simtul umorului.
Mi-a dat o carte pe care am pus-o printre cartile din biblioteca mea nestiind ca putin timp dupa aceea avea sa plece cu ultimul tren pe ultimul drum...
Cartea se numeste "Ei mi-au programat moartea "
G.P. Chicago 2010
Adăugat în 03/06/2010 de revgeorgepetre
Statistici
  • Vizualizări: 6497
  • Export PDF: 23
  • Favorită: 3
  • Comentarii: 5
Opțiuni