Noi, doamne sfant, suntem acei
Ce mainile am pus pe pluguri
Te-ai aratat 'n-arzande ruguri
Ca vietile sa ni le iei:
Pe ramul Tau noi sa-Ti fim muguri.

Brazdam pamantul de-aratura...
Nu-i drum 'napoi, nu-i cale-ntoarsa.
Suntem imaginea Ta arsa...
Dar nu dorim s-ajungem zgura
Caci gura Ta atunci ne varsa.

Sapam plangand de dor de sus
Si Vesnicia-n noi ne doare
Prea-i suferinda pe ogoare
Si din urmasii lui Isus
Prea multi ii vad ca stalpi de sare.

Lucram atat cat e lumina.
Va fi-n curand o noapte-adanca
Dar noi - ciudat! - mai fi-vom inca!
Si izbaviti de-a lumii vina
Vom sta pe neclintita stanca!