Când lacrimi ard pe-al tău obraz
Autor: Gelu Ciobanu  |  Album: Lumina Iubirii  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de GeluVCiobanu in 15/10/2017
Când lacrimi ard pe-al tău obraz
Și-n suflet plânge cântul,
Când valuri grele de necaz
Lovesc talaz după talaz
Întunecându-ți gândul,

Când prietenii te părăsesc
Pe drum de suferință,
Când cei iubiți te ocolesc
În lumea traiului firesc
Și-a lipsei de credință,

Când nebăgat în seamă treci
Prin lumea de păcate,
Când sub povara grea te pleci
Și-n jurul tău sunt sloiuri reci
Și suferi nedreptate,

Când mergi desculț pe-a ta cărare,
Slăbit, fără putere,
Când plângi șoptit, și-n piept te doare,
Și-al tău pahar de întristare
E-amestecat cu “fiere,”

Când zorii te găsesc veghind
La geamul plâns de rouă,
Când, rugător, spre cer privind
Cu spinu-n suflet, suspinând,
Aștepți o veste nouă,

Când dorul inimii curate
În noapte s-a ascuns,
Când rugile pentru dreptate,
Pentru salvare de la moarte,
Rămân fără răspuns,

Te-ntrebi, tăcut, în sinea ta,
Lipsit de bucurie:
“Cine sunt eu? De ce-i așa?
De ce e crucea-atât de grea?
Părinte, spune-mi mie!”
*
O! dragul meu, tu suflet prins
De mâinile credinței,
Nu te lăsa de-amar învins;
Și Domnu'-a fost zdrobit și-a plâns
Pe calea suferinței!

Ascultă glasul Lui divin,
Ascultă-L în tăcere!
El știe drumul tău de chin
Și-al vieții tale lung suspin,
Și-a ta curată vrere.

Păstorul blând și credincios,
Din slăvile divine,
Coboară iar la tine, jos,
Prin Duhul Sfânt, așa duios,
În taină, lângă tine!
*
“Curaj!” îți spune. “Fii puternic!
Te port pe brațul Meu!
Să nu te pierzi! Să fii statornic!
Și-n ceasul greu de întuneric
Lumină îți sunt Eu!

Cât timp vei fi-mbrăcat cu viață
În trupul muritor,
Ascultă de a Mea povață
Și-n timp cu soare și pe ceață,
Și fii biruitor!

Căci după noaptea rece-a urii
Și lupta necurmată,
Veni-va ziua izbăvirii
În noua haină a iubirii
Și viața-adevărată!

Atunci vei ști, în Locul Sfânt,
Deplin și fără vină,
De ce-ai dus crucea pe pământ,
De ce ai fost smerit și frânt
Pe Calea de lumină!

Mai rabdă, nu te întrista,
Căci vremea e târzie!
Curând vei fi în Casa Mea
În haină albă ca de nea,
Plângând de bucurie!”
*
Ce har să te încrezi în El
Și-n bine și la rău,
Să știi că Preasfințitul Miel,
Mărețul Domn, Emanuel,
Te poartă-n brațul Său!

Și chiar de nu-nțelegi deplin
Necazurile vieții,
Cu El ajungi la mal senin,
Înveșmântat în strai divin,
În Zorii Dimineții!

Florești, Cluj
Un poem deosebit de încurajator, un poem bogat și cu multă greutate spirituală în miezul lui, un poem prin care Duhul Sfânt încredințează încă odată pe copii Domnului de biruința asigurată în Hristos și de răsplățile veșnice pregătite pt cei care ascultă până la capăt de Cuvântul vieții. „Și chiar de nu-nțelegi deplin
Necazurile vieții,
Cu El ajungi la mal senin,
Înveșmântat în strai divin,
În Zorii Dimineții! ”
Felicitări și mult succes pe mai departe!
Și multă pace și bucurie în Domnul.
Adăugat în 04/12/2017 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 1438
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni