Învață-mă Tu, Tată
Să știu care-mi e locul
Să fiu la temelie?
Sau sus zidit să stau?

În zidul făr' de margini
Descoperă-mi Tu taina
Și șlefuiește-mi gândul
Prin rostul ce mi-l dai.

Așează-mă Tu, Tată
În zidul din cetate
De-i frig să încălzesc,
De-i cald să răcoresc.

Descoperă-mi chemarea,
În zidul sfânt și trainic
Și dă-mi încredințarea
Pe ce drum să pornesc.

Ascunde pașii mei
De întrebări nedrepte,
Căci portul mi l-ai dat
Printr-un veșmânt curat.

Prin rostul ce mi-l dai
Să-ți fiu de trebuință,
Ca să-mi răscumpăr vremea
Prin voia ce o ai.

De-mi dai să spun cuvântul,
Învață-mă să ascult
Și pune gust de sare
Pe vorba ce o spun.

De-mi dai să fiu lumină
Deschide al meu gând,
Să țin opaițul plin
Cu untdelemnul sfânt.

De-mi dai să te slăvesc,
Dă-mi inima curată
S-o fac doar pentru Tine,
Fără să am alt scop.

Oriunde mă trimiți
Eu, îți voi spune Tată!
Căci locul meu e sus,
Lângă al meu Hristos!
Emanuel Giarmata