Eu nu contez, ti-o zic abrupt
În toate si în totul sunt corupt
În firea mea, prietene, ti-o spun
Nu vei gãsi nimic al meu sã fie bun.

În carnea mea, pânã la os
Trãiesc doar drama unui pãcãtos.

Si-atunci, mã-ntrebi, ce rost au toate
Când binele spre rãu prin fire se abate?
Când te pornesti sã urci o culme
Dar te trezesti cum nu se poate spune!

Asta e rãu, dar e spre Bine
Cã vãd tot rãul nãvãlit în mine
Eu nu contez, cãci mortii se îngroapã
Fiinta mea din Altceva se-adapã

Si o sã-ti spun, a câta oarã!
Credinta mea e o Persoanã
Eu cred în Numele Isus
De-aceea sunt asa cum mi s-a spus:

Neprihãnit doar prin credintã
Asa contez,
Asa exist si eu cu prisosintã.