Genunchii de lut se roaga-n tacere, pe-altar inima plange zdrobita. Eliberata…lacrima ferecata de pleoape, zboara cu pasarile albe ale sufletului meu, spre inaltimi de Lumina Infinita.
Isaia 58:11Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.