Am ostenit
Autor: Sanja Cristea Tiberian  |  Album: Lumina de pe munte  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Sanja-Adriana
Am ostenit rugându-mă la Tine,
Am ostenit rugându-mă mereu
Se stinge-ncet speranţa de mai bine
Şi nu mai cred în mine, Domnul meu.

Dacă mă laşi în beznă şi tăcere,
Dacă mă laşi să plâng, să mă frământ,
Dacă mă laşi lipsită de putere
Eu mă sufoc şi nu mai pot să-Ţi cânt.

Mi s-au oprit cuvintele pe buze
Şi paşii s-au oprit în calea lor,
Un deget parcă vrea să mă acuze
Dar eu mă duc într-un ungher şi mor.

Am ostenit, o, Doamne, sunt trudită,
Mi-e sufletul mai chinuit ca ieri,
Mi-e inima bolnavă şi rănită
Şi nu eşti, Doamne Sfinte, nicăieri.

Am coborât la margine de mare
Şi marea asta vreau s-o trec înot
În gură mi-s cuvintele amare
Şi-acuma, Doamne, am să mor de tot...

Am ostenit, o, Doamne, sunt bătrână,
Te-am aşteptat şi Te-am strigat mereu
Şi chiar de-mi mai întinzi acum o mână
Am ostenit de moarte, Domnul meu...
chiar ca am obosit de atata vreme IL astept, nu mai am nici lacrimi, durerea e mare si Domnul meu nu mai vine.Eu stiu ca Dumnezeu este bun, tot ce a facut e bun, EL hotareste cand sa vina-n ajutor , dar eu... nu mai pot...
Adăugat în 24/01/2009
ma regasesc si eu in aceasta poezie am ostenit si eu ranile erau multe si dureroase dar mie mi-a intins DUMNEZEU mina la timppentru aceasta ii multumesc in orce secunda.foarte frumoasa poezie
Adăugat în 22/02/2009
ISUS
cred ca este una dintre cele mai expresive poezii de pe resurse .....
Am plans cand am citit-o .......simtim la fel !!! :(
Adăugat în 20/10/2009
cel mai greu lucru din lume il reprezinta așteptarea, dar Dumnezeu stie ce și cum e mai bine pt noi
Adăugat în 17/03/2011 de danacosmin
De multe ori suntem prea slabi sa putem duce greul,ne obosesc luptele,ingrijorarile,esecurile....si ajungi sa te intrebi..pana cand carele Tale zabovesc Doamne,,,grabeste de m-asculta Doamne,mi se topeste duhul",ma regasesc in aceste versuri,fiti binecuvantata.
Adăugat în 13/09/2012 de violetamaicariu
Superb! E ceea ce imi place mie! Acel cenusiu al vietiilor noastre traite pentru noi! Am scris si eu ceva acum vreo doi ani...Culmea e ca intotdeauna crestinul se intalneste cu o situatie noua, n-as spune cu speranta, ci mai degraba cu uimirea! Cu o frumusete care nu are nevoie de el pentru a fiinta si totusi e atat de minunata si reala nascuta pentru el...Strofa de final nu exista in originalul scris acum vreo 15 ani, dar a aparut in mod ciudat in ultimele cinci minute cand refaceam aceasta poezie cenusie!...

...doar inima mai pare uşor a bate,
E prea târziu, se va opri şi ea...
Deşertul unor timpuri depărtate,
Va cerne eoni, va cerne uitare...

E prea târziu...
.....................................................................

E prea târziu sau poate prea devreme,
În orice prăbuşire şi durere,
Când inima zdrobită şi smerită piere,
Christos aduce dupa moartea firii Înviere.
Adăugat în 22/10/2013 de Mihaip3000
Statistici
  • Vizualizări: 5982
  • Export PDF: 10
  • Favorită: 2
  • Comentarii: 6
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut 2 1
  • floridinmaracineni  complet

    Nisalin  fara album

    deliaEstera  continut corect, mai putin fara album

    Conținut 2 1
Opțiuni