Să nu îți pierzi nicicând credința
Să nu te lași întemnițat,
Tu luptă să îți știi ființa
Și cugetul, cât mai curat...

Să nu lași ușa inimii
Vreodată descuiată,
Deschide-I doar la cel ce știi
Că sigur îți e Tată...

Să nu primești necunoscuți
În inimă vreodată,
Căci se vor face nevăzuți
Cu cheia ta, furată

Odată cheia ta la ei,
Îți vor intra cu forța,
Chiar dacă tu nu o să vrei
Și o să-ți stingă torţa...

Să nu te lași dar, amăgit
De dulcea lor chemare
Căci te vor duce negreșit
În veșnica pierzare...

Poți să învingi chemările
Stând cu Isus de mână
Să-nchidă El cămările
Și cheia, să-I rămână...