Cad meteorii slavei din fruntea Ta zdrobită,
De sub cununa care din spini e împletită,
Presări Iubirea Doamne, peste întreaga tină,
Împunsături brodează o floare de Lumină.

Din ochii Tăi Isuse, un curcubeu răsare,
Încing întreg pământul, ocean, uscat și mare
Particule sclipinde din lacrima de Sânge,
Minunea când lumina-n Lumină se răsfrânge.

Iar în suflarea Ta, în brize parfumate,
Își poartă Crinul nardul, miresme vii împarte,
În adierea-n care Ți-e Jertfa legănată,
Mai treci în Har, Isuse, cu darul fără plată.

Susură blând Iubirea, din gura Ta Isuse,
Când peste pietre albe trec taine nepătrunse,
Își poartă Slova, unda de miere, vălurit,
Spre Viața fără moarte, splendori fără sfârșit.

În inima Ta Doamne, sunt crucile ciorchine,
Tu le îmbraci Isuse, în salbe de rubine,
Le porți ca liliacul ce umple primăvara,
Purtându-ne durerea și spinii, și ocara.

Căușul palmei Tale e scăldătoarea-n care
Leprosul își găsește deplina vindecare,
Cel care se scufundă în Apa Ta cea Vie,
Din el vor curge râuri de Viață în pustie.

Din coasta Ta Isuse, străpunsă-n adormire,
Ți S-a născut Mireasa, scumpa Ta iubire,
Și-a pregătit candela, rezerva este plină,
O frige dorul, Mire și setea de Lumină.

Talpa Ta Isuse, trasează Drumul sfânt
Pe care curge Viața dincolo de mormânt,
Sunt urme însemnate-n pecete-Mpărătească,
Nici omul fără minte să nu se rătăcească.

În Tine Doamne sfinte, Isus Cristos, Mesia,
Îmi este Universul, Căminul, veșnicia,
Îmi păzesc piciorul, să țin Cărarea dreaptă,
Pe urma Jertfei Tale să urc treaptă cu treaptă.

Amin!