E ceas târziu. Și amăgirea ne-a ieșit în cale
Purtăm blestemul. Ființe reci și imorale.
Păcatul ne-a brăzdat a inimii cărare
E ceas tarziu. Și mântuirea nu apare.

E ceas târziu. Și plumbu-n inimi doare
O ceață și o beznă ce nu dispare,
Suntem ființe ce nu au o Cale.
E ceas târziu și vântul bate a disperare.

E ceas târziu. Blestemul ne-a legat în vale
La idolii de lemn, făpturi mortale,
Ce ne împing mereu spre o zadarnică închinare.
E ceas târziu. Și noi avem aceleași minți murdare.

E ceas târziu. Dar vino Doamne și ne iartă
Atinge-Te de aceste făpturi de piatră
Și adu a Mântuirii haină fără pată
Revarsă-Ți harul Vieții peste noi, O, Tată!