Din cel mai nevrednic scutier ai făcut
O strajă a iubirii curate
Și-n colbul de humă ai pus necurmat
Din harul Tău, mereu nestemate.

Puteri în schilozi Tu pui și acum
Și-un verde de cer în vreascul uscat;
Căzutul de ieri e azi monument
Și-n rugă el stă aplecat.

Și-o albie seacă din nou e izvor,
Poteca pustie-i umblată de pași
Și-n plapuma iernii de nea Tu brodezi
A milei culori pictând toporași.

Ce-i Doamne colțul rușinii cu Tine?
E-altarul de scrum numit înoire,
E-un nou legământ cu aripi de aur
Ce zboară-mpletind o sfântă-nvoire.

Din cel mai nevrednic scutier ai făcut
O strajă a iubirii curate
Atunci când în glod Tu mân-Ai întins
Să scoți de acolo cerești nestemate!

(scrisă spre slava lui Dumnezeu la data de 16 mai 2016).