Din tot ce-n lume am trăit
Şi doruri , şi dureri
Iluziile mi-au parvenit
Din umbrele de ieri ...

Iar astăzi de privesc nainte
Imi par a fi nimic .
Nu-i nici un gând să mă alinte
Sunt gol, sătul, lipsit ...

Şi toate dorurile mele ,
Urcuşuri şi căderi
Mă-ntovărăşesc pe cale
Şi dulcile dureri ...

Dorind a cuceri Iubirea
Şi să mă simt iubit
Descopăr că în tot durerea
Vizuini şi-a făurit .

Cum pot dar astfel să trăiesc
Cu Binele si Răul ?
În orice loc mă poticnesc ;
Acesta e Destinul ?

Oricum , eu sunt încredinţat
Că toate-aceste clipe ,
E doar un vis neînsemnat :
Un zbucium de aripe ...

Că tot ce-acum trăiesc şi văd
În oglindiri deşarte ,
Vor răsări în Noul Vad :
Trăirea după moarte .

Iar ce voi fi atunci , nu ştiu ,
În Marele Tezaur ...
Doresc din inimă să fiu
O inimă de aur ...