Voi, ce-ncercați să cenzurați iubirea
Cu gând barbar să dărâmați cetăți,
Voi, ce priviți cu ochii goi nemărginirea
Aveți un azimut bazat pe nedreptăți.

Poate ați dori să cenzurați gândirea
Punând oblon eternei libertăți,
N-ați auzit nicicând, că nemurirea,
Nu poate fi găsită prin ură și dispreț?

Și chiar de-ați cuceri hotare
Voi nu puteți iubirea să ne-o luați,
Prin ochii minții, noi vedem o zare
Ce voi nu o vedeți, căci nu sunteți schimbați.

Încurajând voit idolatria
Schimbând un curs ce nu poate urca,
Voi, ce-ncercați să cenzurați iubirea,
Voi, nu puteți nădejdea să ne-o luați.

Iar voi, ce strămutați popoare-n agonie
Aveți un drept răspuns... de vreți să-l căutați,
Prin voi lucrează cel ce v-a furat gândirea
Căci voi, ați fost răpuși, voi sunteți cenzurați.

Voi nu vedeți decât deșertăciune
Căci o gustați și vă hrăniți cu ea,
Doriți cu orice preț, chiar folosind puterea,
Să cenzurați iubirea, căci n-ați gustat din ea.

Cu mese îmbelșugate
Veți deveni flămânzi,
Cu vedre adunate
Veți deveni setoși,
Cu buzele crăpate
Nu veți avea balsam
Necunoscând iubirea,
Voi sunteți cenzurați!

Un suflet pregătit
Să meargă acolo, sus
Ce-a cunoscut iubirea
Prin har, de la ISUS
Va trece de hotare
Și va urca prin văi
Căci noi vom dăinui,
Iubind pe cei ca voi.